Am picat in Vama dupa trei zile (nopti?) grele. Dupa ce vineri noaptea am plimbat toate bulevardele o jumate de "Teachear's" leave the kids alone, sambata am inceput devreme. Amica barmanita de 40 si multi de ani s-a bucurat de ochiul meu rosu si violent accidentat ca mai copilaresc. Apoi, amicul cu casca de motoare pe teasta imi spunea ca sunt Onassis, cu ochelarii de "Blues Brothers" privind la stele. Am ratat plecarea de duminica dimineata, prin urmare am ajuns in chiar "Barfly", incercand sa deslusesc sensurile existentei cu rascalugaritul. N-am mai plecat nici luni devreme, ca m-a sedus o canapea.
Am ajuns in Vama cu o maxima greata, de data aceasta nu parapsihodelica. Am topait tota noaptea in jurul unui foc, nici beat, nici treaz, nici macar interesant. Pe la sase saream pe o scena in spatele "Expiratului", pana lumea de cacat m-a indemnat sa merg pe mare, pe calea rasaritului de soare. M-am oprit pe o banca stramba, band stramb si meditand drept. Din nisip. De unde m-am trezit in voci de stupizi. Asa ca iar m-am carat acasa.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
sa-ti fie de bine :)
Post a Comment