Discutie in autobuz. "Doamne, ce ploaie. Ne bate Dumnezeu pentru pacate", cuvanta o batranica, speriata de apa si tunetele inconjuratoare. Alaturi de ea, un tinerel de vreo 17 ani simte nevoia unor precizari. "Ploaia nu vine de la Dumnezeu, doamna". "Dar de la cine, maica??".
Dumnezeu are la treaba cu romanii, cat nu are cu restul fiintelor simtitoare din univers. La cat de des ii este invocat numele, trebuie ca i-a luat o zi separata sa formeze poporul ales roman, dupa care s-a odihnit alte vreo sase. "Ce-ai patit, soro, ti-ai rupt piciorul?". "Daca asa o vrut Dumnezeu...". "Bravo, ti-ai vandut toti castravetii". "Multumesc lu' Dumnezeu, dragutu'". "Nu ma ajuta si pe mine Dumnezeu sa-mi gasesc un baiat bun sa ma ia". "De la Dumnezeu am averea, sa ma lupt cu comunistii, zdrentelor". Si alte mii de variatiuni. Trecerea pe langa vreuna dintre cele sapte biserici pe hectar populat prilejuieste un intreg ritual, de mii de cruci batute. De sarbatori, bisericile pleznesc de atatia enoriasi. Statisticile spun ca peste 90% dintre romani se declara credinciosi. Suntem cel mai credincios neam din Europa si poate din intreaga lume crestina. Atunci de ce ne bate Dumnezeu? De suntem atat de sarantoci, prosti, rai, agresivi si fomisti?
Iliescu batea cruci ca dadea bine la popor si, cine stie, daca exista? Poporul bate cruci ca poate mai pica de-o ciorba si poate doarme mai bine noaptea dupa ce si-a inselat, mintit, urat si furat aproapele. Aproapele se razbuna si cauta liniste la popa. Popa spunea tot la Securitate. De parca d-asta nu mai ploua-n Romania.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment