Proletarul reprezinta individul abrutizat de sistem care crede ca menirea lui in existenta este de a fi cheie franceza. S-a nascut pentru a fi unealta, mandru muncitor ca-si gaseste loc si rol in lume. Dresat sau incapabil de cugetat, proletarul isi poarta cu mandrie basca pe saua de la bicicleta sau diplomatul prin office-ul de general manager, convins ca fara el umanitatea s-ar pulveriza. Si, ca sa fie convins de perenitatea omului, mai toarna si niste plozi, pe care plin de dragoste si bune intentii ii transforma si pe aia in surubelnite. Proletarul exemplar se citeste de pe usa: "Familia inginer Popescu". Proletarul cu staif se da om de afaceri.
Lipsit de personalitate, ca orice unealta, el traieste prin reprezentare. Reprezentarea sa in ochii rudelor, vecinilor, societatii. "Ce zice lumea" este regula sfanta si directoare in viata proletarului. Iar pentru a impresiona isi adauga tinichele. Mai un ghiul, mai o diploma, mai un Mertan, mai un reality-show, care cum a functionat mai bine.
Proletarul are cariera, nu destin. Are noroc, nu implinire. Are interese, nu convingeri. Proletarul are concediu, se distreaza si merge la meci.
Proletarul este majoritar. Iar majoritatea formeaza societatea. Care a instituit legi, norme, reguli si cod de bune maniere. Ca uneltele sa functioneze bine intre ele. Si sa macine tot ce nu-i ca ele.
No comments:
Post a Comment