Nu te supara, dar... sunt internabil?

"Nu te supara, dar..." este un documentar difuzat azi-noapte de TVR1. Un proiect realizat in cadrul hepaningului "Sibiu, capitala cultura europeana", filmul ii introduce pe cei pretinsi normali in lumea celor pretinsi zuzu. Este construit in jurul a patru personaje, unul cu sindromul Down, care muta pietre dintr-o parte in alta, altul cu nu mai stiu ce, care-i ajuta pe ingrijitori la spalat nebunii si se trata cu muzica ungureasca. Insa, personajele fabuloase erau ceilalti doi, ambii suferind de schizofrenie, care aveau dispute aprinse pe seama existentei lui Dumnezeu. Unul dintre ei, imbracat la costum, era religiosul. Celalalt, mai zdrentaros, era inventatorul unui aparat care aducea sau oprea ploaia si astepta premiul Nobel. El era scepticul. "Nu te supara, dar..." era replica prin care cei doi schizo isi incepeau contraargumentele. Un dialog surprinzator de logic si de elevat. O disputa despre puterea stiintei si a credintei. Doi oameni care se invarteau intr-o curte, incercand sa se convinga reciproc si fiecare sustinand ca urmareste salvarea lumii.

Bun, si care-i problema? O data ca filmul asta reprezinta o idee veche de zece ani a lui Barflai. O gandea intr-o alta cheie, dar foarte apropiata de cea a Adinei Pintilie, regizorul documentarului. Din cauza de prostie si lene n-a mai pus-o in practica si nici n-a afirmat-o, astfel incat nu are motive sa se dea vreun Dan Mihu. Partea naspa e alta. Multe din simtirile celor doi schizo se regasesc si in Barflai. Asta inseamna ca toti banalii si platii care-l agresau cu "Bai, tu nu esti normal!" au dreptate?